Muzică şi imagine

Muzica?! Formatii?! Se pare ca mai toate formatiile au un traseu la inceput ascendent, apoi decad.
Eu ma gandeam la "The Streets". Oamenii astia sunt nebuni si parca din ce in ce mai tineri. Nu stiu exact ce ma impinge sa ii apreciez din ce in ce mai mult, dar sunt sanse foarte mari ca asta sa se intample ca rezultat direct al unora dintre activitatile lor.
Ma intreb daca eu sunt de fapt un simplu "membru" al "noii" miscari pro Anglia, british sau ceva de genul asta. Lumea incepe sa aprecieze din ce in ce mai mult cultul asta al muzicii cu rezonante britanice, sau este totul in capul meu?! Mie unul imi place si muzica, si stilul de viata, imbracamintea...Din punct de vedere global se poate spune ca imi place tot. Asa cum eu nu contez din punct de vedere individual pentru gogoloiul asta, nici un mic "defect" de fabricatie din marele angrenaj pe care il formeaza cultul asta englezo-obsedant nu conteaza prea mult la parerea generala.
Da, Anglia cred ca a pornit la cucerirea Europei. Eu zic ca e bine. Pana la urma...avem, sau aveam...de ales intre spanioli si englezi; eu unul nu prea am chef sa ascult latino toata viata. Pentru ca...daca stilul asta incepe de-abia acum, inseamna ca o sa cam dureze 10-20 de ani. Cum eu am aproape 25...10-20 de ani pot fi pentru mine toata viata.
Asa ca...mersi Anglia!
Sunt curios daca ne vor convinge roşcaţii astia ca de fapt ei au volanul pe partea care trebuie. Sincer sa fiu...nu prea cred. Ei sunt stangaci la propriu, noi suntem stangaci in restul sensurilor.

Sa dau si o melodie. Este cam la intamplare. Toate sunt ok.
The Streets - David Hassles.

Sarbatori fericite, in pula mea! :))

Maşina?! Nemţoiacă! Nu se mai fac maşini cum se făceau odata. Asta chiar e trist.
BMW 635 CSI apărut prin anii '70. Asta chiar este o masina aproape de perfectiune. Nu sunt fan BMW, dar ăsta este chiar nesimtit. Some day.

Întrebări cu răspuns

Întrebare : -Ce faci când nu ai (sau nu mai ai) ce face?! Răspuns: -Nimic!

Alta?! Nu ştiu daca mai am alta sau alte întrebări cu răspuns în momentul ăsta;pentru că întrebări există destule.

Dar ce facem oare cu răspunsurile multiple; pentru că, la urma urmei...nu ştiu câte întrebări există care să nu poată fi rezolvate de mai multe răspunsuri. Deci...acum întreb eu, pentru că toata lumea întreabă ceva, unii mai mult, alţii mai putin. Ce rost are să răspundem la o întrebare atâta timp cât există, poate, milioane de răspunsuri sau rezolvări. Şi dacă întrebatul nu are rost să răspundă, nu ar fi mai bine ca nedumeritul, cel care întreabă, să nu mai întrebe nimic, pentru că oricum există atâtea variante de răspuns încât poţi spune la fel de bine că nu există un răspuns. Atâta timp cât nu avem un răspuns anume...putem contorsiona toată ideea, făcând-o să lucreze în folosul meu, oricare ar fi ăla. Folos?! Nicidecum! Nu există un folos oarecare, d-apoi un folos anume!?
Şi...până la urmă...de ce întrebăm atât de mult, atât de multe, atâta timp câţ o facem stiind că nu putem primi un răspuns exact sau, în cazul în care ni se oferă răspunsul exact, nu este nici răspunsul care ne face pe plac, dar nici un răspuns care să şteargă orice urmă de nedumerire.
Aşa că...De ce mai punem atât de multe întrebări, atata timp cât suntem conştienţi de faptul că suntem sursa atâtor întrebări încât, oricât de mult am întreba, am ramâne la acelaşi nivel de întrebări sau necunoscute în general, cel puţin din punct de vedere global.

Deci...întrebarea mea fără raspuns este: de ce întreb eu de ce întrebăm, atâta timp cât ştiu, sau cel puţin cred, că orice răspuns aş primi, aş putea răspunde cu o altă întrebare?!

Despre Craiova

Mi-a venit o idee.
Daca tot se simt atat de smecheri unii dintre aceia care se ingauresc prin diverse locuri, utilizand, desigur, pierce-uri...cum ar trebui sa se simta cei care renunta la cerceii lor?! Stim ca, dupa un anumit timp, psihicul uman tinde sa asimileze cerceii ca si cand ar fi fost tot timpul acolo.
Ideea e urmatoarea: daca te ingauresti esti smecher, deci primesti smecherie. Dar!...Dupa ce ai primit smecherie, cat tine puterea smecheriei mai exact, care este partea culminanta a ei(dupa cat timp apare etc) si, nu in ultimul rand, ce primesti cand renunti la ei?! Sau este reversul medaliei, te intorci in umbra, devii normal, banal, "ca toti ceilalti"?!
Salut! Numele meu este Mihai , am 24 de ani si port pierce-uri de la 17 ani (aprox). Eu stiu ca o sa renunt candva la ei (cercei), dar sunt sigur ca disparitia lor nu ma va afecta, cel putin nu din punct de vedere negativ. Nu cred ca o sa imi para rau. Singurul lucru de care o sa-mi fie dor o sa fie, probabil, perioada reprezentata de purtarea pierce-urilor...O sa-mi fie dor de tinerete.
Poate ca noi de-asta practicam sau am practicat sportul asta: ca sa ne simtim tineri, rebeli etc... Ei bine...sunt decat niste cercei!
All you need is love!...Au zis-o Beatles-ii...Mai bine cugetati la asta.
Imi pare rau ca nu am ocazia sa traiesc intr-o lume in care sentimentele au o mai mare semnificatie in fata chestiilor materiale...care se pare ca tind sa defineasca din ce in ce mai mult pe fiecare din noi. Daca citeste cineva toate porcariile de mai sus sa-mi faca un favor: "daca tot ai citit, te rog, incearca sa te si gandesti la ce ai citit".

shape of my heart

Tocmai am realizat de ce la sfarsitul unui film, in timp ce este prezentata distributia and all...se aude muzica. Cei ce apreciaza melodia raman si privesc si ce scrie, chiar daca de multe ori in gol. Poate ma insel. Asa cum s-a intamplat de cele mai multe ori, probabilitatea ca eu sa ma insel si acum este destul de mare. Cui ii pasa?!
Tocmai am vazut Funny People. A fost tare. Daca m-ar intreba cineva ce mi-a placut la el nu as putea spune probabil nici macar doua cuvinte; cel putin nu in momentul asta.
Ce sunt de fapt prietenii?! De data asta nu mai am niciun fel de presupunere. Vreau raspunsul direct.
Ma simt ca si cand as fi pe moarte. De ce oare?! Atat de incult sau necitit sunt incat habar nu am ce denumire poarta oamenii astia, care se simt bolnavi. Dar eu nu ma simt neaparat bolnav.
Tot timpul am crezut in asocierea mintii sanatoase cu trupul sanatos and all. Dar...daca pana la urma este adevarat? Daca obsesia mea legata de moarte sau nefericire ma impinge tocmai acolo? Probabil ca nu. M-am simtit in atat de multe feluri si am crezut de atat de multe ori ca sunt intr-un fel anume incat habar nu am cum sunt, habar nu am ce , cine sau de ce scrie asta.
Intr-un final tot melodii iti raman. Muzica, numai muzica. Food for the soul?! Habar n-am.
Momentele astea in care iti dai seama ca nu stii nimic sunt cele mai confuze si poate rascolitoare. Maine o sa ma trezesc ca un calculator dupa ce il restartezi. Am instalat programul, nu mai e nicio problema. La urmatorul restart va fi totul ok. Apoi seara iar...aceeasi stare, fara a tine cont de loc sau moment in sine.
Oare ce trebuie sa facem ca sa fim fericiti? Atatia oameni de stiinta care studiaza atat de multe cacaturi, dar nimeni nu este cu adevarat fericit. Poate ca este totusi cineva. Si daca e cineva pe undeva fericit, ce?!
Ajungi sa iti dai seama ca ai 24 de ani si ca ai deja prea multe obsesii , ticuri sau obiceiuri proaste. Daca te straduiesti sa fii atent la tot ce faci iti dai seama ca faci 1000 de chestii in acelasi fel, in fiecare zi. In schimb, daca esti atent ca in ziua urmatoare sa faci ceva diferit, poate ca se schimba ceva in viata ta, pe principiul efectului flurure...iti dai seama ca ai ajuns deja prea afectat sau poate chiar obsedat de propria-ti conditie. Poate ca cei obsedati de conditia fizica o duc bine: ei se vindeca de la exterior spre interior.
Una dintre marile mele dorinte este sa ma poata face cineva prost, sau destept...sa fiu cumva, altfel, incat sa nu mai vorbesc cu mine, sa nu ma mai cert cu mine, sa nu mai analizez totul, sa nu ma mai gandesc in 1000 de locuri in care probabil ca se gandeste toata lumea, dar nu isi da seama.
Oare cand ma voi bucura si eu pentru mine?! Nu a trecut deja prea mult timp in care eu ma bucur pentru fericirea altora?!
Why can't we all just get along?!
Traim intr-o lume unde apreciem niste simple roluri, niste oameni pe care ii cunoastem numai jucand. Is acting all about?! Asta facem?! Jucam in propriul rol, iar rolul nostru este sa ascundem cat mai mult cum suntem de fapt.
Cum e sa te gandesti in fiecare zi la sinucidere, dar cel mai frica sa iti fie de moarte?!
Este amuzant cum uneori gandesti anumite lucruri cu toata fiinta ta, ca mai tarziu sa recitesti si sa iti spui "ce prost eram". Amuzant, da, pentru ca "funny e gay". Cica!
Probabil ca, pana la urma , ne saturam de noi. Poate ca suntem toti la fel.
Care e treaba cu toate sincronizarile astea pana la urma?! Unde e cheia? Ce trebuie sa mai fac?
Sper sa imi dau seama inainte sa imi vad creierii striviti pe asfalt.

Ananas

Yum Yum! Aş băga acum nişte tone de ananas în mine, ca să fiu sigur că am scăpat măcar de una din cele un milion de pofte care mă lovesc zilnic. Oricum...sunt mai mult ca sigur ca si un butoi de nectar,tot de ananas, desigur, ar avea aproximativ acelaşi efect, mai mult sau mai puţin aşteptat.
Oare ar trebui să schimbe cu ceva faptul că ai văzut , care de fapt sunt eu, că eu am "cam" văzut, un iepure...pe iarba, desigur, verde, a Parchetului de pe lângă nu-ştiu-ce judecătorie sau ce e aia?! Nu se întelege exact ce imagine vreau să creez?! E simplu: un iepure mare, alb, cu ochi de culoare încă nedeterminată, pe iarbă, aceeasi iarbă verde de mai sus, într-o curte păzită de jandarmi de vârstă medie. Alta?! Am şi altele.
Hmm...Un homeless nervos că nu poate scoate de la tine banii necesari unei mici incursiuni în lumea viselor, care oricum e din ce în ce mai greu de atins, chiar şi pentru el; pentru că, asa cum probabil am observat cu toţii...cu cât bei mai mult, cu atât te îmbeţi mai greu data viitoare. Normal că principiul ăsta deloc apreciat este aplicabil pentru mai toate activităţile dătătoare, sau uneori nedătătoare...de vise.
Să dăm şi detalii?! OK: beţivul era homeless, în cârje, sărea într-un picior, înjura şi era înjurat. Nu ştiu dacă este normal să amintesc şi de o mică lovitură cu piciorul primită de starul nostru în cârjă, asa că mă mai gandesc dacă să fac sau nu o dezvăluire de genul ăsta. Oricum, ideea este total clară: nu am fost eu acela!
Da! Încă o experienţă care merită încercată: să te laşi depăsit, fară să reactionezi cumva anume, cel puţin nu fizic, de către iubitele Logan-uri ale MAI, în timp ce acestea sunt implicate în urmăriri "nebune" ale , în cazul "nostru"...ale unor banale maşini cu numere negre scrijelite pe galben, desigur, de Anglia. Dar cine erau oare fugarii?! Raspunsul este unul evident şi de total bun simţ: ţigani serioşi, educaţi şi, nu în ultimul rând, de treabă şi extrem de cooperanţi.

Mă întorc la nedumeririle mele legate de papuci: de plastic sau pufoşi?!

Confundă-mă!

E gata treaba. Trebuie să recunosc: sunt destul de "în vârstă". Eram şi până acum în vârstă, da' nu în vârsta asta; iar când eram...oricum nu conta, pentru că e important unde crezi că eşti, nu unde ai ajuns de fapt.

Păi şi-acum?! Sunt destul de bătrân.

Hondoro mondoro schlafwagen Kaiserslautern etc

Şi nici măcar nu e ziua mea!

May Be

Guess I am the junkie..."Unii" oameni cad atat de liber incat nici nu isi dau seama ca sunt in cadere. Dar e ok!E ok!Iti dai seama de extrem de multe lucruri pe parcurs.Sau , de fapt...Iti dai?! Eu mi-am dat?!Habar n-am!Nu stiu ce stie toata lumea, nu stiu ce stiu altii.Probabil ca toti credem ca stim , cand de fapt toti stim la fel de multe , dar poate cu o baza sau un nucleu diferite, sau poate pur si simplu mai mult sau mai putzin deplasate.
Daca oare toate caderile astea...poate nici macar nu sunt caderi...Poate ca nu sunt nimic!Nu e nimic...
Oare al cui centru sunt eu?!Al universului meu?!Dar eu nu cred intr-un univers al meu.Poate decat ca exprimare, cel mult.Univers...ce cuvant mare...
May be...We'll see...
I am the junkie...

PENTRU CA

PENTRU CA nimanui din agenda telefonului meu nu ii pasa de mine. Nu am incercat sa sun pe nimeni , PENTRU CA stiam ca nu vor. Stau aici PENTRU CA nimeni din agenda mea nu vrea. Sunt aici PENTRU CA au facut-o.
Trebuie sa mergem PENTRU CA. Dar totusi...degeaba. De ce?! PENTRU CA!!!

PENTRU CA nimanui nu ii pasa de tine, de mine sau de el. PENTRU CA el este mort.

IAR

Iar sunt praf, iar am facut-o...Este trist sau nu?! Cu cat razi mai mult cu atat tzi se intoarce dup-aia tot rasul pe dos.
Fumez o tzigara in camera mea.Parca nu se mai termina.Si totusi dupa...aprind alta.
Cred ca sunt un om rau, nu pentru ca fumez la mine in camera ci pentru ca...sunt.
I am, there fore I am bad.
Oare o sa mai tzina mult?Se mai poate?!
Care e totusi directia tuturor lucrurilor astora?In cotro ma indrept?

Stau aici...praf fiind, iarasi...Sunt din ce in ce mai dificil cu cei din jur, cu mine.Ce insemna oare "easy life"? Probabil ca eu am cel mai simplu sau ushor trai si multzi ma invidiaza.Inca un lucru care ma face sa fiu convins ca eu nu sunt singurul nebun.Oare chiar suntem toti nebuni?!Din ce in ce mai multe intrebari. Devine obositor.
Oare o sa pot eu?!Oare ce o sa pot?!
Oare o sa fie bine?!

Iar zic ca nu o sa ma mai fac praf si probabil...in viitorul apropiat o sa fiu cel putzin la fel...

24 nu prea

24 nu mi se pare ca suna chiar atat de bine. A inceput bine ziua asta. Este ok. Cred ca imi plac cel mai mult prima şi a şasea...
























La mulţi ani, bă!

Inerţie

Mie imi place cum suna 2009...suna bine.Nu stiu de ce,poate pentru prima data in viatza asta pamanteasca...ma uit la un viitor total incert...si spun ca suna bine.

Pornind numai de la...cum arata scris,scris pe foaie,scris pe monitor.2009 arata bine.Dar totusi...parca si suna bine. Pornind de la anomalia "minte sanatoasa,trup sanatos"...sau cum era ea...pot spune...an frumos an sanatos?!:))
Am inceput sa cred tot mai mult ca lumea s-a cam saturat de mine vorbind atat de mult despre mine.Oare vorbesc foarte mult despre mine?Poate ca da...Cu siguranta ma gandesc foarte mult la mine...Nu fiecare se gandeste mult la propria-i persoana?!De ce as vrea eu sa ies din tipar?!Uneori tiparul e bun.E bine sa shtii ca te afli undeva,incadrat in niste chestii bine definite,insemnand de fapt...absolut orice. Da!...inceputul anului...Daca as crede ca restul anului este cumva anuntat sau afectat de inceputul lui...s-ar fute pur si simplu toata smecheria.Nu cred ca cred in de-astea...in zodii...si in ce naiba nu mai cred eu.Am descoperit totusi unele chestii: imi plac castile mele, imi place prajitura de biscuiti pe care o face mama...ba mai mult...imi place ca prajitura maica'mii de biscuiti sa placa. Dar de ce?! Habar n-am...
Imi doresc mult un caine...de ceva timp deja...Si totusi , deja ma inspaimanta gandul ca acel caine pe care probabil o sa il am peste 100 de ani or so...o sa moara. Ma inspaimanta ca Nelu, deja batran acum...o sa moara.Nelu, cainele prietenului meu. Dar oare...eu l-as avea pe Caine sau Caine m-ar avea pe mine?!
Inca o data...viata plina de "vreau" si mai putin de "o sa"...Poate asa e...probabil vrem mai mult decat o sa...
Uitandu-ma putin...putin...in urma...imi dau seama ca am luat o hotarare care poate insemna mult,desi nu imi dau seama.Desi e oarecum o stupiditate...poate insemna inceputul unei noi ere de hotarari sau decizii. Am zis ca nu o sa mai mananc la Mc decat o data pe luna...Zis si facut:))...Anul asta nu am mancat la Mc si astept cu mare mare nerabdare un Big Tasty...asa parca se numea...E buuuun! E ok ca dieta mea McDonalds-easca sau whatever se invarte.

Eu cred ca anul asta o sa fie unul bun.Bun! De ce?!Pentru ca trebuie!Pentru ca timpul a ajuns intr-un loc unde nu mai are scapare,unde trebuie sa arunce ceva bun.
O sa fie foarte frumos...

Dar...de unde sa incep?