Întrebări cu răspuns

Întrebare : -Ce faci când nu ai (sau nu mai ai) ce face?! Răspuns: -Nimic!

Alta?! Nu ştiu daca mai am alta sau alte întrebări cu răspuns în momentul ăsta;pentru că întrebări există destule.

Dar ce facem oare cu răspunsurile multiple; pentru că, la urma urmei...nu ştiu câte întrebări există care să nu poată fi rezolvate de mai multe răspunsuri. Deci...acum întreb eu, pentru că toata lumea întreabă ceva, unii mai mult, alţii mai putin. Ce rost are să răspundem la o întrebare atâta timp cât există, poate, milioane de răspunsuri sau rezolvări. Şi dacă întrebatul nu are rost să răspundă, nu ar fi mai bine ca nedumeritul, cel care întreabă, să nu mai întrebe nimic, pentru că oricum există atâtea variante de răspuns încât poţi spune la fel de bine că nu există un răspuns. Atâta timp cât nu avem un răspuns anume...putem contorsiona toată ideea, făcând-o să lucreze în folosul meu, oricare ar fi ăla. Folos?! Nicidecum! Nu există un folos oarecare, d-apoi un folos anume!?
Şi...până la urmă...de ce întrebăm atât de mult, atât de multe, atâta timp câţ o facem stiind că nu putem primi un răspuns exact sau, în cazul în care ni se oferă răspunsul exact, nu este nici răspunsul care ne face pe plac, dar nici un răspuns care să şteargă orice urmă de nedumerire.
Aşa că...De ce mai punem atât de multe întrebări, atata timp cât suntem conştienţi de faptul că suntem sursa atâtor întrebări încât, oricât de mult am întreba, am ramâne la acelaşi nivel de întrebări sau necunoscute în general, cel puţin din punct de vedere global.

Deci...întrebarea mea fără raspuns este: de ce întreb eu de ce întrebăm, atâta timp cât ştiu, sau cel puţin cred, că orice răspuns aş primi, aş putea răspunde cu o altă întrebare?!