Despre Craiova

Mi-a venit o idee.
Daca tot se simt atat de smecheri unii dintre aceia care se ingauresc prin diverse locuri, utilizand, desigur, pierce-uri...cum ar trebui sa se simta cei care renunta la cerceii lor?! Stim ca, dupa un anumit timp, psihicul uman tinde sa asimileze cerceii ca si cand ar fi fost tot timpul acolo.
Ideea e urmatoarea: daca te ingauresti esti smecher, deci primesti smecherie. Dar!...Dupa ce ai primit smecherie, cat tine puterea smecheriei mai exact, care este partea culminanta a ei(dupa cat timp apare etc) si, nu in ultimul rand, ce primesti cand renunti la ei?! Sau este reversul medaliei, te intorci in umbra, devii normal, banal, "ca toti ceilalti"?!
Salut! Numele meu este Mihai , am 24 de ani si port pierce-uri de la 17 ani (aprox). Eu stiu ca o sa renunt candva la ei (cercei), dar sunt sigur ca disparitia lor nu ma va afecta, cel putin nu din punct de vedere negativ. Nu cred ca o sa imi para rau. Singurul lucru de care o sa-mi fie dor o sa fie, probabil, perioada reprezentata de purtarea pierce-urilor...O sa-mi fie dor de tinerete.
Poate ca noi de-asta practicam sau am practicat sportul asta: ca sa ne simtim tineri, rebeli etc... Ei bine...sunt decat niste cercei!
All you need is love!...Au zis-o Beatles-ii...Mai bine cugetati la asta.
Imi pare rau ca nu am ocazia sa traiesc intr-o lume in care sentimentele au o mai mare semnificatie in fata chestiilor materiale...care se pare ca tind sa defineasca din ce in ce mai mult pe fiecare din noi. Daca citeste cineva toate porcariile de mai sus sa-mi faca un favor: "daca tot ai citit, te rog, incearca sa te si gandesti la ce ai citit".